Cel mai bine vândut turc, povestea a patru femei care călătoresc din Tunisia în Liban, a fost publicată în engleză prin amabilitatea de vară a unei traduceri a lui Alexander Dawe.
Ece Temelkuran, fotograf de Muhsin Akgun Amabilitate pentru Zed Books
Că Ece Temelkuran este unul dintre cei mai cunoscuți și mai respectați scriitori turci din ziua de azi nu ar trebui să fie o mare surpriză. Înainte de reușita ei ca romancieră, stimulată de like-urile Women Who Blow on Knots (care au vândut peste 100.000 de exemplare în țara natală) și Time of the Mute Swans (care va fi publicată în engleză în noiembrie), a fost prietenă a lui Hrant Dink - acel simbol al drepturilor omului și al Turciei democratice ucise acum 10 ani - și a unui jurnalist premiat, raportând neînfricat la propria țară și altele, precum Libanul în timpul războiului din 2006, Venezuela, după ce Chavez a ajuns la putere, sau Argentina după criza economică.
Dacă toate aceste lucruri sunt menționate, se datorează faptului că se simte că Femeile care suflă nodurile este genul de roman care nu ar fi putut fi produs de nimeni altcineva. Ceea ce poate părea puțin evident, până când veți lua în considerare despre ce este cartea: aventurile epice ale patru femei care călătoresc din Tunisia în Liban în timpul înălțimii Primăverii Arabe. Sau, așa cum a fost descris în timpul unuia dintre discuțiile lui Temelkuran de la Londra acum câteva luni: o călătorie rutieră Thelma și Louise pentru Orientul Mijlociu modern. Unul nu se ocupă doar de atâtea linii feministe și politice fără experiență de primă mână și o anumită abordare a dezbaterilor corecte.
Romanul a fost scris aparent într-o perioadă frenetică, plină de vin și țigări, la câteva luni, la Tunis, în 2012, unde Temelkuran s-a refugiat după ce a fost prins de ziarul Habertürk, într-una dintre acele crize politice pentru care regimul Erdoğan este acum cunoscut în întreaga lume. În afară de a da credință „experienței de primă mână” de mai sus, aceste condiții servesc, de asemenea, la reducerea decalajului dintre fapt și ficțiune, ca să zic așa. Femeile care suflă nodurile este ea însăși povestită la prima persoană de un jurnalist turc recent fără locuri de muncă, și să știi care dintre evenimentele din carte au avut ori nu au avut loc nu este la fel de evident cum ar părea. Cu celelalte trei personaje principale inspirate probabil și de cunoscuții existenți, aceasta este o poveste poate mai ancorată în realitate decât majoritatea.
Dar cine sunt celelalte trei personaje principale? Există Maryam, un veteran din Piața Tahrir egiptean și academic obsedat de Dido, legendarul reginei cartagineze; Amira, „femeia chintesențială
ca o statuie a lui Venus ”, un dansator tunisian și activist (online); și, nu în ultimul rând (departe de ea), doamna Lilla, femeia mai în vârstă, misterioasă, care are legături cu diverse agenții de informații, miliții rebele din Tuareg și mafia rusă. Așa cum așteptați, ea este cea care își duce grupul în marea sa aventură de-a lungul liniilor de luptă și al statelor postrevoluționare, motivată, în parte, de o dorință ucigătoare de răzbunare împotriva unuia dintre foștii ei iubiți.
Cu toate acestea, atât situațiile politice, cât și cele complot sunt elemente pentru argumentul central al cărții: o apăsare a femeilor nu doar pentru a lupta pentru controlul asupra vieții lor, dar pentru a nu regreta și a se întoarce asupra ei atunci când acest control se dovedește exact. Pe fondul alergărilor îndrăznețe, alcătuirilor pline de umor și al pauzelor mitologice, se dezvăluie că aceste personaje au suferit pentru alegerile lor. Indiferent că chinurile lor erau religioase, sociale, amoroase sau un amestec dintre cele trei, toate cele patru s-au trezit că au nevoie de sprijinul celuilalt. Dacă poate nu doar să trăiești, atunci cel puțin să continue lupta bună. Și ce mai puteți cere dintr-o călătorie revoluționară?
FEMEI CARE suflau pe NECESTE
Ece Temelkuran, trans. Alexander Dawe
Cărți cu Parthian
450 p. | £ 9.99
