Brazilia este singura țară de limbă portugheză din America de Sud, deosebind-o de continentul predominant spaniol, iar până la primii coloniști portughezi au venit în 1500, aducând cu ei cultura și limba lor, avea aproximativ 1000 de idiomuri indigene. În zilele noastre, portughezul brazilian a dezvoltat ușoare diferențe față de rădăcinile sale coloniale, în special în gramatică, vocabular și intonație; Tonul melodic distinct al Braziliei, care este piperat cu scufundări și vârfuri armonice, este, probabil, cel mai dulce sunet dintre toate dialectele portugheze.
Vida (vee-da) / viață
Portugheza este o limbă latină și, astfel, multe dintre cuvintele sale provin din acest vocabular antic. Vida este unul dintre ei și provine din cuvântul latin vīta, care înseamnă literal „viață”. Este similar, dacă nu identic, cu cuvintele „viață” în alte limbi romantice, cum ar fi spaniola (vida), italiană (vita) și franceză (vie).
Beija-flor (bay-jah-floor) / colibri
Termenul beija-flor face legătura între două substantive-beija, care înseamnă „sărutări”, și floră, care înseamnă „floare” - pentru a crea un cuvânt care descrie modul delicat de hrăbătar pe care îl hrănește cu nectarul. Beija-flor este și numele uneia dintre cele mai mari școli de samba din Rio de Janeiro, care a fost încununată campioana Carnavalului 2018.
Lua (loo-ah) / luna
Cuvântul lua, sau „lună” provine dintr-o parte importantă a mitologiei romane. După ce au grupat luna cu soarele și alte cinci planete ca cele șapte puncte majore ale cerului, romanii au adoptat săptămâna de șapte zile pentru calendarul lor, iar zilele săptămânii au fost numite după aceste șapte corpuri astronomice. Această nomenclatură există și astăzi în multe limbi romance, cu excepția portughezului, care folosește calendarul catolic. Unele expresii de zi cu zi folosesc lua, cum ar fi lua de mel, care se traduce direct în „lună de miere”, sau „lună de miere”.
Felicidade (feh-lis-e-dah-gee) / fericire
Cuvântul portughez pentru „fericire” provine de la cuvântul latin fēlīcitās, care derivă din două cuvinte: fēlīx, care înseamnă „fericit” sau „norocos”, și sufixul -tās, care se referă la o stare de ființă, cum ar fi „-ity” ', ' -ness 'sau' -ship '. Adesea, brazilienii își doresc reciproc felicitări muitas („multă fericire”) când sărbătoresc o zi de naștere, o nuntă sau un alt eveniment festiv.
Poezie (po-iz-ear) / poezie
Cuvântul pentru „poezie” în portugheză este poezie și provine din cuvântul latin poesis, care, la rândul său, provine din cuvântul grecesc antic poíēsis, care înseamnă literalmente „compoziție” sau „producție”. Unii dintre cei mai faimoși scriitori din Brazilia includ Machado de Assis și Carlos Drummond de Andrade, acesta din urmă fiind considerat cel mai mare poet brazilian care a trăit.
Liberdade (lib-err-dah-gee) / libertate
Cuvântul liberdade derivă din cuvântul latin lībērtās, care poate fi defalcat în līber (care înseamnă „liber”) și sufixul -tās. De asemenea, este numele unui cartier binecunoscut din São Paulo, care are o comunitate mare japoneză și zeci de restaurante și magazine tradiționale japoneze.
Paixão (pah-sh-ow) / pasiune
Cuvântul portughez pentru „pasiune” provine din două rădăcini, ambele bazându-se în religie: cuvântul latin pasō, care înseamnă „suferințe ale lui Hristos pe cruce”, și pasiune, care provine din franceza veche și înseamnă „pasiunea lui Hristos și suferință fizică '. În zilele noastre, se referă la o dragoste sau entuziasm intens care poate fi asemănat cu o durere fizică, mai ales dacă paixão nu este reciproc față de cineva.
Alma (al-ma) / suflet
Cuvântul portughez pentru „suflet” are rădăcini în cuvântul latin anima, care înseamnă „suflet” sau „suflare”, precum și „spirit”. Acest cuvânt rădăcină are legături în alte limbi, cum ar fi cuvântul grecesc antic ánemos (care înseamnă „vânt” sau „adiere”), termenul vechi frisoneză omma (care înseamnă „respirație”) și cuvântul sanscrit ánila (care înseamnă „aer” sau „ vânt').
Beleza (beh-lay-zah) / frumusețe
Există multiple origini posibile pentru cuvântul portughez pentru „frumusețe”. Cuvântul beleza însuși provine probabil din cuvântul latin vulgar bellitia, care derivă din cuvântul latin bellus, un cuvânt antic pentru „frumusețe”, „frumos” sau „drăguț”. Se crede că, în timp ce beleza are aceste origini, este posibil să fi fost adoptat și de limba portugheză din cuvântul italian bellezza sau cuvântul vechi ocazian belleza, mai degrabă decât direct din latină. Pe lângă faptul că înseamnă „frumusețe”, în portugheză este obișnuit să folosești și beleza pentru a însemna „bine” sau „este bine”.
Carinho (ca-rin-yo) / afectiune
Cuvântul portughez pentru „afecțiune” este carinho și este adesea folosit între persoanele care au o relație strânsă; dacă lovești ușor, masează sau calmează pe cineva, se spune că ești dando carinho sau „dăruiește afecțiune”. Provine de la cuvântul spaniol cariño, care poate fi derivat din același cuvânt în aragoneză care înseamnă „iubit”.
