Literatura rusă și-a făcut un nume de peste mări. Numele lui Dostoievski, Tolstoi și Pușkin sunt bine recunoscute la ani după moartea lor și au inspirat continuu generații de scriitori. Cei care și-au găsit inspirația în literatura rusă și au admirat scriitori din țară și-au întemeiat propriile stiluri de scriere și și-au făcut un nume în lumea literară.
Virginia Woolf și Leo Tolstoi
Opera lui Leo Tolstoi a fost și este încă foarte apreciată atât în Rusia, cât și în străinătate. Printre numeroșii admiratori ai operei lui Tolstoi s-a numărat romanciera engleză Virginia Woolf. A început să citească Tolstoi la o vârstă fragedă și influența sa a găsit reflecție în lucrările sale de ficțiune care atinge războiul și clasele sociale, asemănătoare cu Războiul și pacea lui Tolstoi. În general, Woolf a avut admirație și pentru mulți scriitori ruși. În colecția ei de eseuri, Virginia Woolf și punctul de vedere rusesc, își exprimă părerile și scrie comentarii despre Tolstoi, precum și despre Dostoievski, Cehov și Turgenev.
Portretul lui Virginia Woolf de George Charles Beresford © Wikimedia Commons
William Faulkner și Anton Cehov
Anton Cehov este, din păcate, un scriitor rus mai puțin cunoscut, dar contribuția sa nu poate fi trecută cu vederea, deoarece a influențat o întreagă generație de scriitori moderni. El a perfecționat arta scrisului de nuvele, arătând cum un personaj și un complot se pot dezvolta pe parcursul a doar câteva pagini. Cehov a acordat o importanță deosebită detaliilor - într-o nuvelă trebuie să conteze fiecare detaliu, nu există loc pentru cuvinte goale. William Faulkner a fost printre scriitorii moderni care a fost captivat de priceperea lui Cehov. Când a fost întrebat ce scriitor de nuvele el a considerat cel mai mare, Faulkner a numit doar Cehov. În opinia sa, dacă un scriitor se confruntă cu provocarea de a spune o poveste cât de repede și simplu poate, „dacă este de primă apă, ca Cehov, îl poate face de fiecare dată în două sau trei mii de cuvinte”.
William Faulkner de Carl Van Vechten © Wikimedia Commons
Ernest Hemingway și Ivan Turgenev
Hemingway și Turgenev sunt un meci improbabil, având în vedere stilul gentil, aproape feminin al acestuia din urmă. Cu toate acestea, Hemingway a avut o admirație pentru colecția de nuvele a lui Turgenev, Schițele de vânătoare, unde naratorul este un personaj, dar observă doar viața din jurul său. Nu există nicio complot în carte, este doar o colecție de locuri, personaje, situații, fragmente din viața lor. Această colecție a influențat stilul narativ al lui Hemingway și asemănările pot fi văzute de-a lungul poveștilor pe care le-a scris.
Hemingway la lucru © Wikimedia Commons
Pablo Neruda și Vladimir Mayakovsky
Vladimir Mayakovsky a fost unul dintre scriitorii de frunte ai Uniunii Sovietice, care a pus frontul mișcării futuriste și a condus grupul de scriitori socialiști. Opera sa a fost admirată în țară și chiar foarte lăudată chiar de Stalin. Poetul chilian Neruda a fost un admirator al Uniunii Sovietice și a apreciat activitatea lui Mayakovsky pentru abordarea sa neconvențională a scrisului și a utilizării îndrăznețe a limbajului. Neruda a preluat câteva elemente din scrierea lui Mayakovsky, care s-a reflectat apoi în poezia sa.
Pablo Neruda la o sesiune de înregistrare din 1966 © Wikimedia Commons
George Orwell și Evgeny Zamyatin
Înainte de lansarea celebrului roman distopic Orwell din nouăsprezecezeci și patru, a existat noi, scriitorul sovietic Evgeny Zamyatin. Povestea romanului lui Zamyatin este una tragică. El a completat-o în 1921 și a văzut că este interzis instantaneu în Rusia sovietică. Romanul a văzut lumina doar în 1924 într-o traducere în engleză, iar Orwell a fost cel care a scris mai târziu o recenzie asupra acesteia. Asemănările sunt evidente - personajele și complotul se repetă uneori. La sfârșitul zilei, însă, aceste două lucrări nu sunt aceleași și Orwell aduce o viață nouă într-un complot pe care probabil l-a împrumutat de la Zamyatin. Cărțile nu sunt identice și, dacă este ceva, capodopera lui Orwell este un omagiu adus operei de pământ a lui Zamyatin.
Un portret al lui George Orwell © Wikimedia Commons
James Joyce și Leo Tolstoi
Stilul de scriere al lui Tolstoi a găsit o influență și în opera lui James Joyce. Copierea trăsăturilor narative ale lui Tolstoi, cum ar fi realismul și înfățișarea vieții simple, de zi cu zi, numai pentru Joyce, accentul a fost Irlanda secolului XX. Joyce și-a exprimat deschis admirația pentru Tolstoi. Într-o scrisoare din 1905 adresată fratelui său, Joyce scria că Tolstoi este „capul și umerii peste ceilalți”. 30 de ani mai târziu, Joyce i-a trimis fiicei sale câteva cărți de Tolstoi, spunând în scrisoarea lui că povestea Cât de multă țară are nevoie de un om este „cea mai mare poveste pe care o cunoaște literatura din lume”.
Portretul lui James Joyce de Alex Ehrenzweig © Wikimedia Commons
