Inspirată dintr-o serie de romane grafice populare de manga și care spune povestea lui Suzu, o tânără care se îndepărtează de Eba, orașul natal din Hiroshima, în timpul celui de-al doilea război mondial, în acest colț al lumii a câștigat deja o plută de premii și este câștigând recenzii rave. Am vorbit cu regizorul Sunao Katabuchi despre această animație japoneză foarte diferită.
Cultură culturală: este un subiect dificil de abordat în orice format, acțiune live sau animație. De ce a fost important pentru tine să faci acest film?
Sunao Katabuchi: Când am citit manga originală de Fumiyo Kouno, am simțit că Suzu era o „ființă umană” extrem de îndrăgită, cu o personalitate extrem de complexă.
Deși, existența ei ar fi putut fi descrisă cu ușurință în orice suport, am crezut că prezența ei ar putea fi mai puternic exprimată în format de film.
Ați putea să vă placă și: întâlniți olandezul care a realizat un film Studio Ghibli într-un șopron din Londra
CT: Ce avantaje există pentru a face această poveste ca animație?
SK: Nu văd avantaje particulare. Suzu este foarte relaxat. Ne-am gândit că vom fi capabili să aducem mai multă realitate la mișcările personajelor, concentrându-ne pe o persoană atât de relaxată care face treburile casnice într-o manieră îngrijită. Și credem că am reușit să exprimăm realitatea.
În ceea ce privește stilul artistic al doamnei Kouno, cred că deține o poziție unică în lumea manga japoneză. Acest lucru a fost de fapt în avantajul nostru, deoarece ne-a ajutat să creăm o animație care nu arăta similar lucrărilor preexistente.
Sunao Katabuchi © GENCO, INC
CT: Există lucruri pe care nu le-ai putea face din cauza formatului?
SK: Nu au fost aproape niciunul. Mai degrabă, animația ne-a permis să portretizăm multe lucruri pe care altfel nu le-am fi putut face. De exemplu, am putea desena Hiroshima și Kure exact așa cum ar fi fost în timpul celui de-al doilea război mondial. Dacă am face o acțiune live, acest lucru ar fi fost aproape imposibil de realizat. De asemenea, ne-a permis să desenăm realitatea războiului și viața ei înainte de război, în aceeași dimensiune. Cred că am reușit să exprimăm o lume în care războiul și orașele au coexistat în cadrul imaginii, surprinzând ambele elemente în aceeași poziție.
CT: Ne puteți spune un pic despre reputația seriei de manga care a spus prima dată povestea.
Doamna Kouno producea cu entuziasm manga originală, încercând să-i facă un punct de cotitură în cariera ei artistică și, într-un fel, se chinuia de emoții. Deși, cred că au fost foarte mulți oameni care au fost extrem de pasionați de serial, din păcate, cititorii acesteia au stagnat, lăsând-o pe doamna Kouno probabil să se simtă destul de singură. Însă fanii au fost clar bucuroși când a fost anunțată adaptarea anime - cred că aceasta a fost prima dată când doamna Kouno a observat numărul mare de cititori. Cred că a fost o experiență importantă pentru ea. De asemenea, a fost o onoare extremă pentru noi că acest anunț a obținut un efect multiplicator, ceea ce a dus la creșterea cititorilor și la o mai mare apreciere a manga originală.
CT: Cât de greu a fost traducerea de la originalele manga într-o animație?
SK: Doamna Kouno nu oferă multe explicații în manga originală. De exemplu, nu afirmă unde se află exact în Hiroshima Suzu, chiar dacă a desenat-o cu o idee clară și specifică a locului. Sunt multe lucruri de genul acesta. Așa că am confirmat toate locurile la care a mers Suzu, rezolvând misterele unul câte unul. Procedând astfel, am aflat fapte noi și am început să înțelegem motivele pentru care Suzu a fost acolo. Manga a avut multe dintre aceste momente și au fost surprize proaspete pentru noi. Filmul nu oferă toate răspunsurile, dar înfățișând medii cu mai multe detalii decât originalele de manga, puteți spune locurile exacte pe care le vizită Suzu. Acestea fiind spuse, este posibil ca multe publicuri să aibă nevoie de și mai multe informații. Dar a oferi mai multe detalii despre locul și timpul fiecărei scene poate oferi ceva diferit - sper că publicul este de acord.
S-ar putea să vă placă și: Seria Manga Ar trebui să citiți chiar acum
CT: Ce v-a atras în legătură cu realizarea acestei povești?
SK: Am experimentat tot ceea ce făcea Suzu. Dacă a gătit, am făcut-o; dacă a cusut un kimono, am procedat la fel și dacă a făcut nori [alge], am vizitat și litoralul pentru a ne face singuri [râde]. Am făcut și sandale de paie. Deși am eșuat la fel cum a făcut Keiko [râde]. Dacă Suzu s-a plimbat prin Hiroshima și Kure, am urmat și noi aceleași străzi. Reluarea vieții sale a făcut existența ei mai concretă în mintea noastră. A fost foarte distractiv să creeze filmul în timp ce experimenta efectiv ceea ce făcea.
CT: Vedem războiul dintr-o perspectivă rar văzută în Occident. Cum credeți că vor reacționa publicul din afara Japoniei la film?
SK: Cred că chiar și în Japonia a fost prima dată când războaiele au fost înfățișate dintr-o asemenea perspectivă. Și, probabil, de aceea a fost percepută ca oferind un punct de vedere nou de către publicul japonez. În acest sens, nu aveau neapărat avantaje față de cei de peste mări. Știau la fel de puțin despre vremurile de război ca publicul de peste mări și cred că au văzut filmul fără prea multe cunoștințe despre diverse probleme. Dar cred că au fost multe lucruri despre experiența lui Suzu pe care au trăit-o și au înțeles-o prin intermediul filmului. Cred că i-a determinat pe oameni să o susțină. Sper să văd și același fenomen la nivel internațional.
CT: Cât de realistă este acțiunea pe care o vedem pe ecran și cum te-ai gândit la recrearea locațiilor pe care le vedem?
SK: Am prezentat caracteristicile geografice așa cum ar fi fost în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cu excepția unei părți în care, de dragul poveștii, am făcut ca Suzu să meargă pe un drum care nu exista atunci. Atunci când desenăm un munte, de exemplu, am luat în considerare densitatea copacilor și am desenat-o așa cum arăta, decât cum arată acum. Fiecare dintre avioanele de luptă din scenele atacului aerian a avut loc de atunci. Am vrut să lăsăm totul așa cum a fost, pentru a înțelege cu exactitate sentimentele lui Suzu în timp ce ea era acolo.
CT: Suzu este un personaj inocent care îndură foarte mult. Ce calități posedă pentru a o ajuta să treacă prin momentele grele?
SK: Aș spune că supraviețuirea ei a fost o simplă coincidență. Războaiele sunt extrem de crude și ne afectează în mod egal pe fiecare dintre noi. Indiferent de personalitatea ei, ea moare când moare. Ea a supraviețuit pentru că a avut norocul să stea destul de departe de resturile de bombe. Când trăim prin acele vremuri, cred că de fapt ar fi fost un dezavantaj să-i păstrez percepția naivă despre realitate. Aș dori ca toată lumea să-și amintească că ea a fost una dintre persoanele care au supraviețuit doar din întâmplare. Nu pentru că era deosebit de superioară. Era pricepută să deseneze, dar asta nu a ajutat-o în niciun fel în timpul războiului.
CT: vedem cât de important este desenul pentru Suzu în timpul filmului. Este o pasiune pe care o împărtășești cu ea?
SK: Eu cred. Asta pentru că are sinele ei interior care așteaptă să fie exprimat și dovedește că există o comoară mai mare decât ceea ce este la suprafață. Sper să fiu ca ea. Cu toate acestea, o astfel de îndemânare nu a fost suficient de puternică pentru a scăpa de războiul în sine. În timpul războiului, a trebuit chiar să-și renunțe la abilitățile de desen și să aleagă o viață ca gospodină obișnuită. O astfel de risipă a talentului ei
.lumea nu a apucat să o vadă niciodată. Era păstrată numai în inima ei
Cred că tocmai de aceea o ador atât de mult.
În acest Colț al Lumii este prezent acum.
